Satul PÂRÂUL PÂNTEI este unul dintre cele șapte sate ce alcătuiesc comuna Borca (Lunca, Mădei, Pârâul Cârjei, Borca, Sabasa, Soci) și este așezat în partea centrală a Carpaților Orientali, pe cursul mijlociu al râului Bistrița. Moșia acestuia se întinde pe malul stâng al râului, de-a lungul căruia este așezată șoseaua națională ce face legătura între marile orașe Vatra Dornei și Piatra Neamț. Fiind situat în extremitatea nord-vestică a județului Neamț, satul se învecinează cu județele Suceava și Harghita.
În aceste frumoase locuri cu pășuni și munți acoperiți de pășuni de fag și brad, viața spirituală își face simțită prezența la începuturi cu un mic schit de călugări care s-au nevoit aici mulți ani, ținând loc de biserică. Datorită intervenționaliștilor turci acesta a fost desființat, dărâmat și ars pe la anul 1910. Nemai rămânând nimic din acest schit, monarhii s-au refugiat la alte mănăstiri de prin împrejurimi, în Neamț și Suceava, din cauza frontului turcesc ce înainta înspre nord, spre Imperiul Austro-Ungar, ce prefăcea în cenușă cuiburile de rezistență din munți, alcătuite din muncitori forestieri munteni și pălmași.
Anul 1815 reprezintă pentru Pârâul Pântei anul întemeierii primii biserici așa cum relatează o veche inscripție de pe Kiriokodromion de la biserica satului Fărcașa[1], precum și ctitorul ei, monarhul Leontie. Biserica ce avea temelia din piatră de râu a fost construită din lemn de brad, bătută cu șipcă prin exterior și lut iar prin interior fiind din scândură vopsită fiind acoperită cu șindrilă (draniță).
De-a lungul timpului biserica a suferit mari stricăciuni, cu precădere pe parcursul celui de-al doilea război mondial, între anii 1941-1944 dar preoții au rămas aici ca un stâlp în fața acestor nenorociri, slujindu-l cu tărie și credință pe Dumnezeu. Vrednici de pomenire sunt: Pr. G. Danielescu[2], Pr. Pânțaru Ioan care a slujit doi ani (1944-1946), Pr. Vârtolaș Constantin ce a slujit din 1946 până în 1950.
După războiul din 1944 și după decesul Pr. Vârtolaș în 1950 a fost numit preot paroh Istrate Ioan care a păstorit această parohie cu devotament și sârg, fiind un bun gospodar. În timpul său s-au desfășurat mai multe lucrări la Parohia Pârâul-Pântei dar și la filia satului Stejaru (făcea parte din Parohia Pârâul-Pântei) printre care amintim: vopsitul prin interior a Sf. Biserici și a Sf. Altar, a realizat cu ajutorul enoriașilor circa 20 de icoane pictate pe pânză de pictorul Nicolae Cristea Bubanovici din Piatra Neamț, icoane care împodobesc și astăzi sfântul locaș.
Satul neavând casă parohială, la insistența Pr. Istrate și cu ajutorul credincioșilor s-a cumpărat o casă de la credinciosul Vasile Găină, locuitor al acestui sat. Casa are 4 camere fiind construită din lemn de brad, acoperită cu draniță (având nevoie de reparații) apoi cu tablă. În fața casei parohiale se află o suprafață de 5 prăjini teren arabil și pomi fructiferi fiind împrejmuită cu gard de șindrilă.
După pensionarea părintelui Istrate Ioan și retragerea lui la Târgul Neamț, în anul 1990 a fost numit preot paroh în satul Pârâul Pântei de către Înalt Prea Sfinția Sa, Daniel Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, părintele Crețu Ionel.
Fiind nevoie de făcut multe lucruri gospodărești actualul preot paroh a căutat să înfrumusețeze sfântul locaș prin pictarea catapetesmei, prelungirea bisericii precum și filia de la Stejaru, cu circa 8 metri lungime și 5 metri lățime. Apoi a fost vopsită total Biserica, bătută în praf de piatră, înzestrată cu veșminte noi, cu Sf. Evanghelie, Sf. Vase, candele, sfeștnice metalizate, perdele, pe rama Sf. Icoane s-a aplicat foiță de aur iar în locul podelelor de lemn a fost pusă gresie și covoare persane.
Având sprijinul credincioșilor și ajutorul lui Dumnezeu, Pr. Crețu a reușit să acopere biserica cu tablă zincată roșie, a lărgit cimitirul cu o prăjină de teren, amplasânduse de jur împrejurul acestui gard cu plasă de sârmă și stâlpi de fier iar de curând în Sf. Biserică au fost înlocuite geamurile și ușile vechi din lemn cu geamuri și uși de termopan, de culoare maro (fig. 4). De asemeni casa de prăznuire a fost reparată și împodobită cu carpete și covoare persane, dăruindu-i-se veselă nouă.
În 1992 s-a construit din piatră încă de la temelie clopotnița din fața bisericii, turla din lemn acoperită cu tablă și vopsită (fig. 5); prin interior este pictată în întregime. Pentru clopotniță au fost cumpărate clopote mici și mari, cel mai mare fiind din bronz și cântărește peste 500 kg, adus din orașul Tg. Mureș.
În viitorul apropiat, cu ajutorul Domnului, Pr. Crețu împreună cu enoriașii satului doresc să demoleze vechea casă parohială, care fiind martoră a trecerii timpului, intemperiilor și suferind stricăciuni ireparabile, și să construiască o casă modernă care să țină loc de casă parohială.
Astăzi biserica ce este așezată pe un delușor, pe malul stâng al râului Bistrița, la o distanță de 100 metri de șoseaua națională a drumului satului Pârâul Pântei, poate fi observată cu ușurință de pe drumul ce leagă Vatra Dornei de Broșteni, Poiana Largului, Bicaz, Piatra Neamț fiind vizitată vara dar și în cursul anului de turiști și credincioși ce vin să se roage icoanei făcătoare de minuni Prodromița.
[1] În trecut satul Pârâul Pântei aparținea comunei Farcașa și era format din 84 de case cu 329 locuitori dar a evoluat de la stadiul de mic cătun la o așezare compactă, grupată de-a lungul văii.
[2] Locuri, oameni și școli, Date monografice culese cu contribuția învățătorilor din jud. Neamț până în anul 1935, p. 47.
